Program Zilele Eugen Ionescu 2014

                           ZILELE  EUGEN  IONESCU

                           24 – 29 niembrie 2014

Luni  24 noiembrie 2014

Ora 11.00  - deschiderea oficială a ediţiei a XXIV - a Zilelor Eugen Ionescu

 - prezentare mapa ZEI 2014

 - vernisajul expoziţiei de fotografii  ZEI - ediţia 2013  

 - vizionarea filmului ZEI  2013 pe monitorul din holul CNSS

 - COPACUL LUI IONESCU - citatele vor fi citite, înregistrate,fotografiate și   filmate.Invitat: designerul Radu Vișan, autorul conceptului

Ora 17.30 - seară de teatru : ȚARA LUI GUFIde Matei Vişniec  - premieră: prezintă trupa CNSS - invitat special actorul Marian Râlea

Marți  25 noiembrie 2014

Ora 11.00 - lansarea revistei CNSS 2, dedicată scrierilor publicate de Eugen Ionescu in      

 revistele liceului.Invitaţi: foști elevi ai profesorului Eugen Ionescu (promoția 1946):scriitorul Barbu Cioculescu,prof. univ. dr. Ștefan Săvulescu,prof. univ. dr. Dionisie Crăifăleanu

 - lansarea cărții PERSONAJUL VIRTUAL sau calea către al V-lea punct

cardinal la MATEI VIȘNIEC, de Mihai Lungeanu.Invitaţi: Valentin Ajder, directorul editurii EIKON, Louise Dănceanu, regizoare

Ora.17.30 - NOUL LOCATAR de  Eugène Ionesco —seară dedicată teatrului radiofonic.Participă actorii Marcel Iureș și Sanda Toma. Invitat: regizorul Atila Vizauer,

redactor-şef Teatrul Naţional Radiofonic.

Miercuri 26 noiembrie 2014

Ora 10.30  - colocviul național despre absurd: IONESCU — VIȘNIEC

- prezentarea DVD-ului cu ediţia 2013 a colocviului  ( biblioteca CNSS)

Ora 17.00  - seara de teatru: spectacol invitat: JOCUL DE-A MĂCELUL de Eugène Ionesco,  interpretat de elevi de la liceul I. Gh. Roșca din Osica de Sus, jud. Olt

Ora 18.30- seară de teatru lectură:CÂNTĂREAȚA CHEALĂde Eugène Ionesco - interpretează actori aiTEATRULUI PORTABIL

Joi 27 noiembrie 2014

Ora 17.30  - LUMEA LUI IONESCU - seară de film: filme document cu Eugène Ionesco(interviuri, declaraţii, spectacole)

Vineri 28 noiembrie 2014

Ora 19.00 -  RINOCERII de Eugène Ionesco — regia Bob Wilson, spectacol prezentat de Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova (deplasare la Craiova)

Sâmbătă 29 noiembrie 2014

Ora 19.00 - NOUL LOCATAR de Eugène Ionesco — regia Tompa Gabor, spectacol realizat de Teatrul NOTTARA (60 de elevi și profesori sunt invitați la spectacol)

Înscriere concurs eseuri ZEI 2014

Colegiul Național „Sfântul Sava” vă invită să participați la concursul de eseuri din cadrul celei de-a douăzeci și cincea ediții a festivalului Zilele Eugen Ionescu, înscris în Calendarul Activităţilor Educative Naţionale cu nr.2434/1/07.03.2014, poziţia A2, nr. 42.

Tema colocviului: Absurdul – studiu comparat între teatrul lui Eugen Ionescu și Matei Vișniec

Număr pagini: patru pagini in esse, plus pagină de titlu (care să conțină numele lucrării, numele concurentului, liceul și numele profesorului coordonator) și bibliografie

Formatare: standard, Times New Roman, dimensiune caractere 12, spațiu de 1,5

Lucrările vor fi trimise prin poștă la adresa Strada General Henri Mathias Berthelot 23, București până  pe 15 noiembrie, data poștei. Pe lângă lucrarea elevului, coletul trebuie să conțină un plic timbrat autoadresat.

Înscrierile se pot face atât la secțiunea în limba română, cât și la cea în limba franceză.

Colocviul va avea loc miercuri, 26 noiembrie.

Persoane de contact

Victor Lișman

e-mail: victorlisman@yahoo.fr

tel: 0723667956

Horia Tiugan

e-mail: horia_tiugan@yahoo.com

tel: 0748604470

Fotografii ediția 2013

Eseuri ale ediției 2013

Teatrul absurdului (fragment)

Tiugan Horia

[...]Aşteptarea unui Godot intangibil este metafora unei incertitudini a existenţei, care fisurează identitatea sinelui: este condamnat să existe suspendat într-o instanţă codificată, pe care Derrida o consideră ca fiind alienantă, deposedantă şi orice încercare de a găsi o identitate în lumea reală este condamnată eşecului. Acest paradox al indeterminismului condiţiei umane nu este cauzat de un accident, ci stă la baza condiţiei umane înseşi. 

Interogaţia beckettiană vizează demontarea mecanismelor subtile ale acestei angoase. Ei îi corespunde paradoxul, ca fiind instanţa unei solidarităţi de elemente incompatibile. Vladimir şi Estragon, spre exemplu, nu văd nicio incompatibilitate între aşteptarea prelungită a lui Godot şi dorinţa lor de a pleca. De asemenea, tănârul care anunţă întârzierea lui Godot afirmă şi infirmă totodată existenţa personajului absent.

Aşadar, concluzia piesei de teatru beckettiene este aceea că omul nu se poate realiza ca o conştiinţă lucidă. Cei doi protagonişti rămân, astfel, suspendaţi între speranţa unei imposibile atribuiri de sens vieţii şi neantul indeterminismului.[...]

Grupul celor patru (fragment)

Mihnea Arion

[...]Eugen Ionescu vede în Ștefan Dumitrescu opusul lui Șirato: ”În primul rând desen, și apoi culoare”, ”Desen frânt: asprime, sbucium. Melancolie atavică... Durere, dar rezignare. Fatalism. Mohoreală.” Toate acestea implică o anumită înțelegere, o ”pătrundere psihologică” superioară. Din întreg ansamblul desenului și culorii, puțin variată, cenușie, sumbră, sugerând realism, reiese un sentiment de sinteză, de expresie, asemenea unui simbol.  

În cazul lui Tonitza, Eugen Ionescu vede o sensibilitate cu totul aparte, dusă la extrem: ”Milă. Sensibilitate. Înfrățire.” Din întreaga sa artă răzbate melancolia: ”Păpuși oameni și oameni păpuși – jucării stupide și triste”, ”bucuria lor zdrobește mai mult decât tristețea.” De asemenea, tânărul observă și trăsătura marcantă a artei pictorului: ”...ochii, vai! Ochii stranii întreabă, se miră, ar vrea să știe și nu știu și nu pot ști.” Prin toate acestea, Tonitza își dezvăluie firea sensibilă, capabilă să se înduioșeze din lucruri care poate nu inspiră nimic unora.[...]

  Legenda romanițelor (fragment)

Ana Zamfirescu 

         [...]  Tânărul slujitor al templului cu „ochi mari, albaştri, strălucitori de geniu şi bunătate” poate reprezenta personificarea Binelui în lume şi prin extensie a ideii de artist, iar „templul ros de ploi” şi aproape dărâmat poate simboliza forificaţia (baza) societăţii care ar trebui să fie slujită de ceea ce este bun. Dar pe zi ce trecea, templul se prăbuşea treptat sub ochii oamenilor care se amăgeau cu priveliştea veşmintelor „sacre preoţeşti”, „stralucitaore de curăţenie şi frumuseţe”  ale preotului  şi cu ale sale „mangaitaore” predici, ignorând orice detaliu care ar fi putut să-i pună pe gânduri. Tânărul preot încerca „prin aluzii dureroase” să trezească spiritul mulţimii, aceasta din contra, minundu-se de „ straniile fraze ce tulburau din ce în ce mai des atât de seninele predici.” S-ar fi părut că tot răul adus de oameni se imprimă în zidurile şi coloanele construcţiei, ducând-o la distrugere.

           În povestire este vorba despre un preot „tânăr, frumos şi talentat”, care slujea într-un templu. Preotul era foarte iubit şi stimat, datorită calităţilor sale, mulţimea venind din „toate colţurile lumii să-l asculte.” Cu toate acestea, el era stăpânit de o adâncă tristeţe, deoarece sălaşul de cult era „vechiu şi urât”, nimeni nemişcand un deget pentru a-l repara. [...]

Istorisirea se încheie într-o notă de speranţă amară, învăţămintele „jalnicului sfârşit” al inimosului preot nefiind uitate niciodată de tânăra generaţie, romaniţa servind drept amintire a sulfetului alb şi gingaş al tanaruluisi, acesta fiind, de asemenea, un zălog al unei „vindecări” morale, spirituale şi intelectuale ale omului. [...]